În urmă cu mai puțin de 100 de ani, cea mai mare parte a agriculturii mondiale se baza pe produse lipsite de toxine, crescute în sol bogat în nutrienți. Fermierii produceau alimente pe care organismele umane le puteau digera și utiliza ca energie la nivel celular. După aceea a survenit ceea ce este cunoscut sub denumirea de „agricultură industrializată”. În vremurile moderne, trebuie să fim instruiți și să discernem în legătură cu proveniența alimentelor, cu modalitatea în care sunt produse și cu multe altele. Agricultura regenerativă a devenit noul standard de aur în privința alimentelor sănătoase, începând cu producția în fermă și până ce acestea ajung pe masă.
Alături de avântul și dezvoltarea industriei chimice, agricultura de la ferme a devenit împovărată de fertilizatori artificiali, de pesticide și de erbicide care afectează nu numai sănătatea umană, pe cea a fermierilor și a lucrătorilor, ci și pământul și mediul în ansamblul său. Agricultura regenerativă nu reprezintă doar o speranță, ci și o întoarcere la înțelepciune, în contextul în care ia în considerare abordarea holistică a sănătății umane, integritatea, nutriția, practicile sustenabile și calitatea vieții.
Când te gândești la importanța agriculturii regenerative, vei păși de fapt în universul profund al înnobilării, al susținerii vieții și ale practicilor promițătoare.
Carbonul, solul și mediul
Cercetătorii din cadrul Yale School of Forestry & Environmental Studies explică faptul că degradarea solurilor din cauza agriculturii nesustenabile provoacă producerea a miliarde de tone de carbon ce ajung în atmosferă. Solurile cultivate din întreaga lume și-au pierdut cam 70% din propria lor rezervă de carbon, ce s-a transformat în dioxid de carbon, responsabil de schimbările climatice și de multe alte probleme.
Amber Yang, de la Universitatea de Stat din San Francisco, a scris că sistemele de agricultură industrializată- acelea care produc alimentele regăsite în majoritatea magazinelor- sunt responsabile de îndepărtarea carbonului din soluri. Rezultatul constă în distrugerea pădurilor și a ecosistemelor, dar și în eliberarea a jumătate din cantitatea tuturor gazelor cu efect de seră vinovate de o destabilizare a climei (în cadrul acestora se regăsesc dioxidul de carbon, metanul și protoxidul de azot).
Practicile unei agriculturi regenerative sunt adoptate de cei care au grijă de mediu întrucât acestea „pot să dea înapoi timpul carbonului”.
Fără carbon și fără bacteriile esențiale, a scris Yang, pământul se distruge, trecând printr-un proces al degradării ce este agresiv pe tot Globul. Practicile unei agriculturi regenerative sunt adoptate de către cei care au grijă de mediu întrucât acestea „pot să dea înapoi timpul carbonului”. În același timp, aceste practici cresc productivitatea solului și măresc rezistența în fața inundațiilor și a secetei. Unele dintre tehnicile regenerative- cheie se referă la cultivarea câmpurilor pe tot parcursul unui an, dar și la agrosilvicultura ce include culturi, copaci și creșterea animalelor.
Tehnicile unei agriculturi regenerative îi permit carbonului să se fixeze în soluri și în plante în mod natural și să ducă la creșterea producerii și a calității alimentelor, în timp ce eroziunea solului și distrugerile provocate de pesticide și fertilizatori se reduc. Vindecând pământul prin restaurare și prin folosirea practicilor agricole holistice, schimbările climatice pot fi ținute în frâu sau chiar se pot diminua.
Dincolo de organic sau ecologic
„Regeneration International”, un grup care ajută la nivel global fermierii în tranziția lor către alimentația regenerativă și managementul pământului, precizează că secretul pentru o agricultură regenerativă este îmbunătățirea pământului prin folosirea tehnologiilor care îl regenerează și îl revitalizează, ajutând în același mod și mediul înconjurător. Mai pe scurt, un sol mai sănătos va putea produce hrană de o calitate mai bună, mai bogată în nutrienți și va conduce la apariția fermelor productive, la comunități și economii sănătoase.
Practicile regenerative sunt dinamice și holistice și presupun permacultura și agricultura organică. Permacultura se bazează pe o filozofie holistică, având grijă de ecosistemele naturale. Ea implică lăsarea naturii să-și urmeze propriul curs, permițând colectarea apei în mod natural și crearea unei diversități de plante și animale, spre deosebire de monocultură (ce se bazează pe un singur tip de culturi).
Hrana organică a devenit populară de mai bine de 20 de ani, dar este vorba de mai mult decât de o poveste legată de alimente de calitate mai bună, lipsite de urme de pesticide. La scară largă, fermierii care sunt interesați de practicile regenerative nu muncesc doar pentru creșterea calității alimentelor, ci și pentru calitatea vieții oricui este implicat și procesul de producție- fermieri, familii, comunități, mediul înconjurător și chiar animalele ce aparțin unui ecosistem. Doar producția organică singură nu este suficientă pentru că îi lipsește holismul de care este nevoie pentru susținerea vieții și sănătății pe această planetă.
Deși suntem obișnuiți ca în lumea modernă alimentele să ajungă la noi relativ ușor- și trebuie pur și simplu să te duci la magazin și să le iei- adevărul este că cei mai mulți nu ne dăm seama ce presupune să crești plante sănătoase, care să ne potolească foamea și să ne ajute corpurile să se mențină sănătoase și energizate. Alimentele sănătoase încep cu pământul și ar trebui să se țină cont de efectele metodelor de producție asupra întregii vieți
Salvând Unica noastră Fermă
„Regeneration International” menționează că dispariția solurilor și a biodiversității din lume, dar și pierderea semințelor indigene și a științei de a cultiva, amenință pe viitor supraviețuirea speciei umane. Specialiștii în soluri spun că dacă se va menține actualul trend de distrugere a acestora nu va exista nicio cale de a se evita reducerea resurselor de hrană, deja relativ lipsită de nutrienți, de minerale importante. Cu toate acestea, utilizându-se metodele regenerative de cultivare, ne putem salva pe noi înșine, putem să refacem solul și să hrănim mediul înconjurător.
