Ce au celulele de-a face cu dragostea? Biologia moleculara si romantismul nu par a avea nimic in comun, insa potrivit doctorului Bruce Lipton, biolog specializat in celule stem si autor al bestseller-ului The Biology of Belief (in lb. romana Biologia credintei) si laureat at Premiului pentru Pace oferit de Fundatia Goi in 2009, relatia dintre cele doua e chiar una stransa. El numeste aceasta relatie „The Honeymoon Effect” (trad. Efectul lunii de miere).
Cei mai multi dintre noi ne putem aminti de o perioada in care eram indragostiti „pana peste cap”. Pe durata acestei perioade suculente a vietii noastre, atrage atentia dr. Lipton, perceptia noastra asupra lumii se extinde si ochii ne sclipesc de incantare. Afectiunea noastra nu se limiteaza doar la parteneri, ci mai degraba suntem indragostiti de viata in sine si asta se vede. Ne asumam riscuri pentru a experimenta noi mancaruri, activitati, tinute. Ascultam mai mult, impartasim mai mult si acordam mai mult timp placerii. Ceea ce ne parea ostil cu o zi inainte, cand suntem indragositi ni se pare cerul pe pamant. Nici macar nu observam soferii agresivi care cu o zi inainte ne iritau la culme; suntem pierduti in visare si cantece de dragoste.
Suna uimitor, insa fiecare celula a organismului nostru se comporta ca un om in miniatura, sustine dr. Lipton. In interiorul tau, cincizeci de bilioane de celule lucreaza impreuna. Celulele, una langa alta, se ajuta reciproc pentru a sustine bataile inimii, miscarea plamanilor si respiratia si milioanele de alte sarcini ce trebuie sa se intample. Cand suntem indragostiti, celulele noastre au si ele aceasta vibratie a iubirii!
Totul incepe cu viata, care este definita, potrivit lui Lipton, de miscare. Proteinele, elemente primare ale vietii, se infasoara cu usurinta in structuri de fire organice si se misca, ca raspuns la semnalele din mediul inconjurator. La suprafata fiecarei celule, proteinele receptoare primesc semnale din mediu, in timp ce proteinele efectoare transforma semnalele in vibratii si le transmit catre creier, unde sunt interpretate. Nu e nevoie de multa imaginatie pentru a vizualiza diferenta dintre felul in care se misca aceste sculpturi de proteine cand sunt „indragostite pana peste cap”, fata de cum se misca atunci cand sunt iritate. Am fost cu totii acolo!
In anii ’80, cand dr. Lipton a descoperit ca membrana celulara este creierul celulei, cercetarea sa revolutionara sugera ca semnalele de mediu, fie de dragoste sau alta emotie, au un rol esential in crearea bolilor. El a prevestit atunci unul dintre cele mai importante domenii de studiu de azi: stiinta epigeneticii, care cerceteaza felul in care reactiile chimice la nivel celular comuta genele pe on (pornit) sau off (oprit). Cercetarile in acest domeniu au constatat ca stresul, dieta, comportamentul, toxinele si alti factori activeaza comutatoare chimice care regleaza expresia genelor. Dr. Lipton clarifica faptul ca acest nou domeniu de studiu releva faptul ca influentele de mediu sunt factori mai puternici in cauzarea bolilor decat genele. El sustine ca noile cercetari privind cancerul sugereaza ca influenta factorilor genetici se manifesta in doar aproximativ 10% dintre cazuri. Cu alte cuvinte, perceptia noastra asupra mediului este responsabila de sanatatea organismului nostru in proportie de 90%.
Si mai interesant, dr. Lipton atrage atentia asupra unor cercetari recente ce demonstreaza ca structurile proteice sunt activate mai puternic de semnale non-fizice decat de semnale chimice. Cu alte cuvinte, perceptia noastra asupra mediului are o influenta mai puternica asupra sanatatii decat medicamentele. Asadar, ne spune stiinta, avem o capacitate interioara de a ne vindeca mai puternica decat… o farmacie.
Pe un ton de emotie si incantare, dr. Lipton scrie: „Extraordinar! Asta inseamna ca oamenii nu sunt victime ale bagajului lor genetic, asa cum credeam. Isi pot schimba perceptia si, astfel, isi pot schimba starea de sanatate. Asta este minunat! Vechea biologie elimina posibilitatea unei alegeri si controla rezultatul. Cand le spui oamenilor ca sunt victime, puterea lor este diminuata. Sarcina noastra acum este sa ajutam oamenii sa-si schimbe perceptia pentru a putea schimba rezultatul.”
Despre cum putem realiza acest lucru – schimbarea perceptiei – Lipton spune: „medicina admite faptul ca multe afectiuni incep sa se cristalizeze in primii sase ani de viata, cand convingerile noastre sunt descarcate de catre familie in subconstientul copilului”. In acesti ani, mintea copilului este intr-un fel de stare hipnagogica. Aceasta stare de transa explica de ce pentru copii granita dintre fantezie si realitate este foarte neclara. Fiind intr-o stare continua de transa, copiii absorb convingerile parintilor in memoria subcostienta, fara intrebari sau discernamant.
Dr. Lipton atrage atentia ca cea mai mare problema este ca oamenii nu cred ca isi pot schimba opiniile si credintele sau convingerile foarte repede. El sugereaza ca, daca ne invatam copiii in primii 6 ani de viata ca isi pot schimba mintea si, in consecinta, trupul, schimbarile catre dragoste si vitalitate pot veni, ulterior, mai usor. Se numeste „Biomimetism” (eng. Biomimicry) si este o noua disciplina in biologie, ce foloseste cele mai bune idei din natura pentru a rezolva probleme. Animalele, plantele si microbii au descoperit ceea ce functioneaza si noi putem invata de la ele. Acestea demonstreaza metode de a functiona ce au rezistat peste 3,8 miliarde de ani.
Ca o concluzie, Lipton solicita cautarea continua a senzatiei de dragoste. Iar stiinta a demonstrat aceasta necesitate, sustine el. De exemplu, cercetatori de la Institutul HearthMath au descoperit ca impactul dragostei este real si masurabil din punct de vedere biochimic. „Cand subiectii isi concentreaza atentia asupra inimii si activeaza un sentiment fundamental, precum dragostea, aprecierea sau afectiunea, aceste emotii modifica imediat ritmul inimii si il regleaza. Un ritm mai accelerat al inimii activeaza o cascada de evenimente neuronale si biochimice care afecteaza toate organele din organism.” Drept rezultat, nivelul hormonilor de stres este redus si creste nivelul hormonilor DHEA, cu efect anti-imbatranire.
Dragostea, asadar, chiar ne face mai sanatosi, mai fericiti si mai longevivi.
Add Comment