de Dr. Bruce Lipton
Civilizația umană reprezintă o treaptă evoluționară, în cadrul căreia comportamentul uman nesustenabil a dus la a șasea extincție în masă. De cinci ori pe parcursul istoriei planetei noastre viața a fost sub amenințare când au avut loc evenimente care au dus la extincție, ajungându-se la dispariția a 70-90% dintre speciile de plante și de animale. Ultima extincție în masă de pe Pământ, de acum 66 de milioane de ani, cunoscută pentru că a dus la dispariția dinozaurilor, a fost probabil provocată de impactul cu un asteroid uriaș pe teritoriul Mexicului de azi și a dus la întreruperea lanțului vieții.
Epigenetica susține faptul că mediul și, mai importantă decât acesta, percepția noastră asupra mediului, este cea care controlează activitatea genetică și comportamentul și de aceea s-a ajuns la o concentrare mai intensă a teoriei evoluționiste spre rolul sistemului nervos și al conștiinței. Noțiunea teoriei Darwiniene, potrivit căreia va supraviețui cel mai potrivit, se îndreaptă spre o teorie a evoluției ce se bucură de o mai mare acuratețe științifică, mai pozitivă, care pune accentul pe rolul cooperării, al interacțiunii și pe dependența dintre toate formele de viață. Iată ce a spus Lynn Margulis: „Viața nu va lua cu asalt planeta prin luptă, ci prin crearea de legături.”
