„Inspirând, îmi liniştesc corpul.
Expirând, zâmbesc.
Despre cufundarea în prezent
Ştiu că este un moment minunat”.
Thich Nhat Hanh
O nouă viaţă apare în lumea aceasta odată cu prima respiraţie, iar tranziţia către moarte începe cu ultima. Pare evident că ştim cu toţii cum să respirăm întrucât această acţiune este parte a sistemului autonom- o funcţionare naturală fără nevoia unui efort conştient. Dar ce se întâmplă dacă ne alimentăm respiraţia cu o intenţie conştientă? Cei ce practică tehnici de respiraţie au arătat că metode specifice de a respira, incluzând aici practici de yoga străvechi, duc la îmbunătăţirea vieţii şi a vitalităţii, dar şi la crearea unei mai bune relaţii între minte, trup şi spirit.
Spiritul este principiul vital sau cel care animă toate fiinţele. Cuvântul englez “spirit” are originea în latinul „spiritus”, un termen ce derivă din indo-europeanul „a respira”. Astfel, forţa vieţii este adusă şi promovată de fiecare respiraţie în parte.
Yoga începe cu respiraţia
Pranayama este o parte din practica yoga şi se concentrează pe controlul şi pe reglarea respiraţiei. Ea îşi are originea într-o abilitate mistică similară, ce ne calmează şi ne revitalizează pe mai multe nivele. Cu ajutorul exerciţiului de respiraţie, prana– forţa vitală care circulă amonios în corp şi în univers- este cultivată şi deplasată cu intenţie prin corp.
Înţeleptul Patanjali, în lucrarea „Yoga Sutra”, spune că, în momentul în care o persoană este furioasă sau agitată, respiraţia ei este rapidă, perturbată şi superficială. Când o persoană este calmă, respiraţia sa este uşoară şi netulburată. Swami Satchidananda adaugă „Ceea ce ne învaţă yoga nu este doar că emoţiile ne controlează calitatea respiraţiei, dar putem să ne controlăm mintea şi emoţiile controlându-ne respiraţia”.
Respiraţia este o punte spirituală
Gurudev Amritji Desai, de la „Amrit Yoga Institute”, a scris că respiraţia este puntea ce uneşte energia din trupul nostru cu corpul universal de energie. Aceasta implică faptul că respiraţia unifică trupul, mintea şi sufletul.
Inspiraţia şi expiraţia automate sunt procese biologice, dar dacă respiri cu o conştientizare totală intervine ceva dramatic. Schimbările din respiraţie se transformă dintr-un proces inconştient într-unul ce aduce în mod conştient în corp prana care iniţiază viaţa, care susţine şi care vindecă.
Ceea ce ne învaţă yoga este că nu numai emoţiile controlează calitatea respiraţiei noastre, dar şi că ne putem controla mintea şi emoţiile controlându-ne respiraţia.
Cu ajutorul respiraţiei, i-a învăţat Gurudev Amritji Desai pe cursanţii săi, „nu numai că ne conectăm cu ceea ce dă viaţă funcţiilor din corpurile noastre, dar şi cu lumea exterioară prin care ne luăm energia ce ne asigură viaţa din prana din aer, din alimente, din razele soarelui, din minerale, plante şi de la animale”. Respiraţia este o conduită ce furnizează prana nelimitată care ne susţine viaţa, echilibrul ecologic al planetei şi evoluţia tuturor speciilor. De vreme ce s-a stabilit că există o legătură puternică între corpul fizic şi minte, ştiinţa modernă este numai începutul de a recunoaşte rolul esenţial şi impactul pe care îl are respiraţia asupra existenţei noastre fizice şi mentale.
„Omul de gheaţă” le dă o lecţie oamenilor de ştiinţă
Acum un deceniu, gurul olandez specialist în respiraţie Wim Hof le-a demonstrat cercetătorilor, în cadrul unui mediu de laborator controlat, cum modurile de a respira au rezultate minunate asupra sănătăţii. Prin simpla sa tehnică de respiraţie, prin stimularea corpului expunându-l la temperaturi scăzute şi prin exerciţii de meditaţie, Hof le-a arătat oamenilor de ştiinţă că omul poate să-şi influenţeze sistemul nervos autonom şi răspunsul imunitar, inclusiv capacitatea de a evita boala.
„Dacă îţi oxigenezi corpul aşa cum trebuie”, a explicat Hof, „oxigenul pătrunde în ţesuturi. Respiraţia (obişnuită) nu face asta.. Ceea ce se întâmplă în creier este că acesta spune „Nu mai există oxigen”. După aceea se va declanşa adrenalina ce va circula prin corp. Adrenalina este pentru a supravieţui, dar în acest interval este pe deplin controlată- aporturile de adrenalină din corp îl readuc la cea mai bună funcţionalitate”. Instructoarea de yoga Clare Hudson, care a urmat modelul lui Wim Hof în ceea ce priveşte respiraţia şi meditaţia, este de acord. Ea a scris „Cred că lipsa de fericire este provocată parţial de faptul că te afli într-un loc şi de fapt ai vrea să fii în altul. Metodele lui Wim Hof lucrează într-un mod similar cu ceea ce este mindfullness-ul- te ancorează în prezent- unde nu te poţi simţi fericit şi mai mulţumit. Poate că pacea este o modalitate mai potrivită de a ajunge la asta”.
Respiraţia din cadrul yoga
Practicanta tehnicii yoga şi cercetătoarea Jessica Levine a scris că vechea practică indiană a alternanţei dintre nara dreaptă şi cea stângă pe măsură ce inspiri şi expiri deblochează şi purifică nadis. „Nadi” este un canal prin care circulă energiile (inclusiv prana) corpului fizic, ale celui subtil şi ale celui cauzal. Nadis conectează chakre- pasaje de energie care transportă forţa vieţii şi energia cosmică prin corp.
Levine descrie modul în care se desfăşoară un exerciţiu de respiraţie: Aşează-te confortabil şi închide-ţi uşor pumnul drept în faţa nasului tău, după care îţi vei întinde degetul mare şi cel inelar. Închide încet nara dreapta cu degetul mare şi inspiră prin nara stângă, apoi o vei închide cu degetul inelar. Deschide nara dreaptă şi expiră uşor prin ea, după aceea inhalează prin nara dreaptă şi apoi o vei închide.
Respiratul în mod conştient face diferenţa
Instructorul de yoga şi terapeutul Christie Pitko a scris că avem aproximativ 23.000 de respiraţii pe zi, majoritatea inconştiente. Dar dacă am vrea să practicăm tehnicile de respiraţie, atunci rezultatele sunt beneficii pentru viaţă şi pentru sănătate: mintea şi trupul sunt mai calme, reducerea stresului şi anxietăţii, o respiraţie mai plină şi mai completă, o creştere a nivelului de oxigen din sânge, creier, inimă, organe şi membre, reducerea apetitului şi a greutăţii corporale, plămâni mai sănătoşi şi mai productivi, eliberarea tensiunilor musculare şi pregătirea pentru o meditaţie mai profundă. Şi, desigur, se întâmplă ceea ce Hof a demonstrat lumii- un sistem imunitar mai productiv, o mai mare alcalinitate, mai multă energie şi mai puţină inflamaţie. Desigur, sunt numeroase tehnici de respiraţie provenite din mai multe culturi, incluzând aici metoda de respiraţie Taoistă Qigong, Pranayama tibetană, tehnica de respiraţie şamanică, practicile de respiraţie asociate meditaţiei Zen şi multe altele. Toate par să ne conducă spre un adevăr universal- suntem mai mult decât fiinţe fizice pierdute într-o lume confuză. Mai degrabă suntem însăşi lumea, iar respiraţia care curge în interiorul şi în exteriorul nostru se manifestă la fel pentru toate fiinţele şi pe tot parcursul timpului.