În lipsa memorie, nu există nicio recunoaşere a trecutului sau a prezentului, ci există numai experienţa care ţine de „acum”. Deşi acest lucru poate fi considerat o adevărată binecuvântare, de fapt nu este ceva pactic pentru experienţa umană, în condiţiile în care avem nevoie de memorie pentru a învăţa, pentru a ne găsi drumul spre casă, pentru a ne recunoaşte prietenii şi rudele şi pentru a învăţa din greşeli.
Să meditezi pentru a-ţi aduce mintea în eternul prezent al lui „acum” ar trebui să fie un demers de perspectivă, dar este şi un exerciţiu util când vrei să-ţi găseşti liniştea într-o lume haotică. Să-ţi aduci mintea la „acum” oferă numeroase beneficii, printre care restabilirea echilibrului fizic şi emoţiona, creşterea capacităţii de memorare şi îmbunătăţirea sănătăţii cognitive.
Pentru a dobândi oricare din aceste beneficii, este cel mai bine ca mai întâi să ştii ce vrei să obţii de la meditaţie, să vezi dacă mai bine ai avea nevoie să-ţi construieşti o memorie mai bună, să te eliberezi de stres sau să-ţi descoperi adevărata ta natură. Identificarea interesului tău te va ajuta să-ţi concentrezi atenţia asupra practicii.
Nu există un tip corect sau greşit de meditaţie. Scopul acestei practici străvechi ce s-a răspândit peste tot în lume, deşi cel mai comun tip se referă la poziţia lotus şi la concentrarea asupra respiraţiei, este să limpezească mintea şă să ajute în găsirea păcii interioare. Unele forme ale meditaţiei se practică în mişcare, precum sunt yoga, qigong sau Tai chi. Există şi forme ale meditaţiei ce presupun să mergi şi altele ce presupun să stai jos.
Bazele meditaţiei
Practica meditaţiei în lumea occidentală a fost adesea atribuită învăţăturilor din Orient. Cu toate acestea, toate religiile occidentale au secte meditative ce merg dincolo de doctrina obişnuită. Islamul are Sufismul, Iudaismul are Cabalismul şi Creştinismul are misticismul creştin. Dar religiile orientale sunt dominate de misticism şi de meditaţie ca parte integrală a Buddhismului, Taoismului, Hinduismului şi aşa mai departe.
În general, meditaţia scoate din starea obişnuită şi face trecerea spre o stare de contemplare a sinelui. De fapt, tradiţiil orientale ale Advaita-Vedanta ne învaţă meditaţia asupra sinelui, ce presupune manipularea minţii pentru a-i descoperi sursa. Această formă specială de meditaţie presupune să te conducă spre conştientizarea sinelui sau spre iluminare şi are puţin de-a face cu a te transforma într-o persoană mai bună sau mai calmă.
Călugărul budhist Matthieu Ricard, care a fost declarat cel mai fericit om în viaţă, explică faptul că fiinţa umană are nevoie în mod regulat de meditaţie, „aşa cum plantele au nevoie de apă”.
Să meditezezi pentru a-ţi îmbunătăţi conştientizarea sinelui este o artă şi o ştiinţă. De vreme ce meditaţia poate fi deprinsă ca sistem prin deprinderea unor instrucţiuni pas cu pas, ea reprezintă şi un proces natural ce este individualizat şi expresiv. Această caracteristică îţi să posibilitatea să foloseşti meditaţia personal, astfel încât să găseşti ceea ce cauţi- fie că este vorba despre a deveni o persoană mai bună, fie că este vorba despre a găsi răspunsuri la problemele tale sau pentru a avea parte de mai multe bucurii şi de mai multă productivitate.
Despre gânduri
Cunoaşterea este acţiunea mentală de bază sau procesul de a dobândi cunoştinţe sau de a înţelege prin intermediul gândurilor, experienţei şi simţurilor. În anumite şcoli de gândire care au mers pe ideea memorării unei mari cantităţi de învăţături înţelepte şi de sutre, meditaţia a dus la o mai mare reţinere a informaţiiilor, iar transmiterea acestora pe cale orală a ajuns la discipoli şi apoi a putut să perpetueze peste generaţii.
Specialistul în neuroştiinţă Richard Davison a studiat efectele meditaţiei timp de mai multe decenii în cadrul Universităţii Wisconsin. El a descoperit că meditaţia ce este mai presus de compasiune chiar măreşte dimensiunile creierului, în condiţiile în care undele gamma duc la o mai bună capacitate de a învăţa, la o memorie şi la o capacitate de concentrare mai bune.
Călugărul budhist Matthieu Ricard, care a fost declarat cel mai fericit om în viaţă, explică faptul că fiinţa umană are nevoie în mod regulat de meditaţie, „aşa cum plantele au nevoie de apă”. Acesta a fost subiectul mai multor experimente ştiinţifice ce au arătat creşterea plasticităţii creierului şi îmbunătăţirea funcţionării sale prin practicarea meditaţiei.
Foloseşte-ţi mintea pentru acţiunile tale
Cercetătorii de la Universitatea Berkeley, California au demonstrat că practicarea meditaţiei poate să ducă la îmbunătăţirea memoriei pe termen scurt. Una dintre principalele probleme ce ţin de existenţa noilor idei şi învăţături poartă numele de „interferenţă proactivă”, iar în acest context amintirile apropiate interferează cu abilitatea de a reţine mai multe informaţii recente din depozitele din memorie.
Acest lucru este o provocare mai ales pentru vârstnici sau pentru cei ce suferă de boli mentale. Berkeley a apelat la subiecţi angajaţi în procesul de meditaţie, alocând două săptămâni pentru a-i învăţa cum să se concentreze asupra respiraţiei sau asupra senzaţiilor din corp, iar alte două săptămâni au fost dedicate deprinderii conştientizării legate de ceea ce se întâmpla în jurul lor. Cei care au practicat meditaţia au dovedit mai puţină interferenţă proactivă şi s-a putut sesiza o îmbunătăţire în memoria de scurtă durată.
Jonathan Greenberg, coordonatorul studiului de la Berkeley, a explicat: „Când încerci să înveţi ceva nou, este dificil să faci asata pentru că ai acele amintiri din trecut care interferează…Are sens faptul că meditaţia poate să aducă o îmbunătăţire, în sensul în care tendinţa de raportare la prezent este unul dintre bazele sale”.
În anul 2009, un grup de cercetători conduşi de Maria Kozhevnikov, de la Universitatea George Mason, a investigat informaţii provenite de la buddhiştii tibetani, potrivit cărora tehnicile de meditaţie nu doar că îmbunătăţesc funcţionarea minţii în ansamblu, dar şi procesele cognitive precum atenţia, percepţia sau imaginaţia.
Anumiţi călugări buddhişti au precizat că anumiţi practicieni ai meditaţiei şi-au dezvoltat excepţional imaginaţia- spunând chiar că aceştia sunt capabili să menţină imagini religioase în memoria vizual-spaţială timp de minute sau chiar ore, fără o alterare evidentă a acestora. De cealaltă parte, psihologii sunt sceptici, spunând că menţinerea unei imagini pentru atât de mult timp este imposibilă, în condiţiile în care acestea dispar în câteva secunde din cauza resurselor limitate ale memoriei.
Într-o analiză finală, oamenii de ştiinţă au descoperit că un anumit tip de meditaţie- numită deity yoga– antrenează capacitatea unei persoane de a accesa resursele memoriei vizual-spaţiale. Acest tip de yoga ajută meditatorul să se identifice cu o anumită iluminare realizând că aceasta provine de fapt de la Buddha. Acest demers este posibil prin vizualizare, prin cântec, prin recitarea de mantre şi prin meditaţia cu concentrare asupra zeităţii şi, în numeroase practici, prin autovizualizarea ca zeitate.
Plante Ayurvedice care susţin meditaţia
Cei care practicau meditaţia conform celor mai vechi tradiţiii indiene au descoperit că anumite plante îmbunătăţesc memoria şi contribuie la o minte ascuţită. Printre acestea se află Ashwagandha, Gotu Kola (Brahmi), Bacopa, and Shankhapushpi. Din fericire, cele mai multe variante naturale ale acestor plante se folosesc încă, nu doar pentru minte, ci şi pentru sănătatea trupului.
Cea mai bună zi de meditaţie este chiar astăzi
Cele mai bune două modalităţi de meditaţie pentru pace mentală, pentru creşterea memoriei şi pentru o stare de bine a minţii, corpului, spiritului şi emoţiilor sunt blândeţea (metta) şi meditaţia conştientă (mindfulness).
Dacă eşti începător în ale meditaţiei, bine ai venit la bord. Este uşor să o înveţi ca şi cum ai respira. Pentru meditaţia mindfulness, găseşte un loc liniştit şi confortabil, stai pe scaun sau pe un covoraş pe jos şi închide ochii. Nu încerca să îţi controlezi gândurile sau mintea. Doar stai în linişte şi acordă atenţie respiraţiei tale pe măsură ce inspiri şi respiri. Dacă mintea ta se abate, ceea ce este foarte posibil, pur şi simplu încearcă să-ţi readuci atenţia înapoi. Nu te stresa pentru asta. Dacă ameţeşti şi adormi, este în regulă pentru că îţi va lua ceva timp până când îţi vei creşte nivelul conştientizării. Mâine poţi să reiei demersul de acolo de unde ai rămas.
Pentru meditaţia bazată pe dragoste şi blândeţe, pur şi simplu aşează-te confortabil (aşa cum s-a precizat şi anterior) şi concentrează-te să-ţi arăţi dragostea şi compasiunea spre persoana care îţi este cea mai apropiată. După aceea, imaginează-te că faci acelaşi demers pentru prieteni sau pentru cei pe care îi îndrăgeşti. Ulterior, oferă această compasiune persoanelor străine, tuturor, dar mai ales încearcă să oferi dragoste lumii pentru a o ridica, pentru a ridica şi sufletele celorlalţi.
În sfârşit, meditaţia obişnuită reduce stresul, mai puţin stres însemnând o memorie mai bună, un corp mai sănătos, o diminuare a nivelului de inflamaţie şi a anxietăţii, o îmbunătăţire a capacităţii de concentrare şi o minte mai ageră. Şi, cel mai important, meditaţia te va aduce într-o stare de uimire şi de apreciere pentru viaţă în toate expresiile şi dincolo de ea.
