de Dr. Bruce Lipton
În zilele noastre, tendința de creștere a incidenței alergiilor în rândul copiilor este un motiv de îngrijorare. Pentru a înțelege acest fenomen din perspectivă imunologică, este necesar să fie luate în calcul două aspecte.
Alergenii reprezintă un tip de antigen (ceva care duce la declanșarea unui răspuns imunitar), dar în sine ei nu sunt toxici. Sistemul imunitar funcționează în felul următor:
- Luptă împotriva unor compuși care nu sunt celulari, așa cum sunt și alergenii
- Luptă împotriva unor organisme celulare precum sunt bacteriile, paraziții, celulele canceroase
Pentru a le putea combate, pentru a-și stabili direcția în care va acționa, sistemul imunitar se folosește de informație.
Iată un exemplu interesant: placenta nu este un țesut al corpului mamei. Ea provine de la embrion, care, din punct de vedere genetic, este diferit de mamă. Așa că de la acest exemplu poate apărea întrebarea: cum o femeie poate să rămână însărcinată, dacă sistemul imunitar are capacitatea de a distruge celulele străine organismului?
Iată de ce sistemul imunitar al mamei poate suporta sarcina: placenta va secreta citokine, care vor genera celulele imunitare numite Th2 helper, ce au rolul de a combate alergenii și vor avea impact asupra acelei părți din sistemul imunitar responsabilă cu contracararea bacteriilor, paraziților, celulelor. Când se va naște copilul și sistemul său imunitar va conține celule Th2, care vor preveni răspunsul imun de la nivelul Th1.
Când are loc o naștere normală, copilul va dispune de celule de tip Th2 helper. Mai exact, el va veni pe lume trecând prin canalul de naștere, intrând în contact cu corpul mamei și cu bacteriile întâlnite acolo, iar din acest motiv se va forma microbiomul. Acesta va avea o influență directă asupra dezvoltării sistemului său imunitar și îl va transforma din cel de tip Th2 (tip 2) în Th1 (tip 1).
În zilele noastre, s-a creat însă un mediu atât de curat încât bebelușul nu va mai beneficia de acea expunere care îi va permite să-și schimbe sistemul imunitar în cel de Th1, rămânând o perioadă îndelungată cu cel de tip Th2. În cazul în care va interveni un alergen, sistemul său imunitar va produce un anticorp numit IgG (imunoglobulina G) și nu va fi alergic la el.
Bebelușii vin pe lume cu sistemul imunitar de tip 2, care a permis corpului mamei să păstreze placenta. Ei ar trebui expuși la diverse microorganisme străine, prin alăptare și prin venirea în contact cu bacterii. În acest mod va fi posibilă transformarea sistemului lor imunitar în cel de tip 1, astfel încât să se formeze un răspuns corect al anticorpilor.
Creșterea incidenței alergiilor în rândul bebelușilor nu este provocată de alergeni, ci de faptul că nu li se dă posibilitatea să se confrunte cu infecții.
Întrucât se obișnuiește adesea să se spună „Să fie totul curat! Să fie totul dezinfectat! Să curățăm cu ceva care să distrugă germenii”, se va crea un context care va fi favorabil dezvoltării alergiilor. De aceea micuții care cresc având în preajmă un animal de casă sunt mai sănătoși: chiar dacă vei da cu „Lysol” peste tot, nu vei împrăștia această substanță și pe animal! Așa că acesta va deveni un agent de transport pentru diverse organisme. Animalul de casă va fi vectorul de transmitere al diverselor lucruri pe care copilul le poate prelua.
Practic, este important să se conștientizeze faptul că un copil își va forma un sistem imunitar sănătos dacă va fi expus bacteriilor și altor microorganisme. Este în regulă să se și îmbolnăvească uneori, așa va începe sistemul său imunitar să funcționeze.
Alt aspect de care ar trebui să se țină cont este că sistemul imunitar se află în evoluție. Astfel, el nu este format pe deplin odată ce venim pe lume. El este în evoluție. Tendința este să se recurgă la vaccinuri. Odată ce acestea sunt inoculate, în corp vor ajunge și alte substanțe din ele și, pentru că sistemul imunitar al unui bebeluș este încă în evoluție, ele vor interfera cu evoluția corectă a sistemului.
Pentru ca sistemul imunitar să fie activat, este necesar să se vină în contact cu o infecție.
Ceea ce nu se înțelege este că această activare se produce datorită amigdalelor. Se crede că acestea au rolul de a lupta cu infecțiile, dar acest punct de vedere nu este corect. Amigdalele nu luptă cu infecția, o stimulează să se fixeze la nivelul lor. Este modul în care ele contribuie la formarea unui răspuns imunitar. Vor înregistra tot ceea ce vine în contact cu ele, iar de acest fenomen se leagă reflexul copiilor de a introduce în gură tot ceea ce întâlnesc. Este ca și cum ar fi vorba despre un sistem de creare a unui „vaccin” pe cale orală.
Până când un copil ajunge în jurul vârstei de 10 ani, se spune că a venit în contact cu aproape tot ce i-a pus la dispoziție mediul înconjurător. Atunci sistemul său imunitar va începe să mai încetinească din ritmul său accelerat de dezvoltare. Glanda numită timus va începe să se micșoreze. Concluzia ar putea fi aceasta: dacă un copil va fi protejat prea mult de îmbolnăviri până la vârsta de 10 ani, când ritmul dezvoltării sistemului imunitar începe să se mai diminueze, se va reduce din abilitatea sa de a-și construi răspunsuri imunitare.
