Datorită răspândirii culturii estice în întreaga lume, am avut oportunitatea de a descoperi o gamă largă de arome ale ceaiului – și beneficiile – aduse de această băutură care face parte din viața oamenilor de mii de ani. Acum, când stai așezat, cu o cană de ceai în mână, comunici cu întreaga lume. Scriitoarea Tara Worthington din Noua Zeelandă a precizat că ceaiul, una dintre cele mai vechi băuturi din istorie și o băutură de bază în India și ritualul ceaiului sunt făcute potrivit uneia dintre multitudinea de rețete specifice familiilor, satelor, orașelor și chiar țărilor și a culturilor lor.
„Pentru oamenii din India ceaiul este mai mult decât o simplă cană care conține această băutură. Nectarul său gros și dulce este fundamental pentru ritmul vieții de zi cu zi. Un simbol al ospitalității, ceaiul evocă un simț al identității. Unește oamenii cu moștenirea lor și, pentru unii dintre ei, este o sursă durabilă de confort.” – Tara Worthington
Imediat ce simți aroma și căldura unui ceai din plante, începi să simți că te relaxezi. Pentru milioane de oameni, această băutură evocă amintiri ale bucătăriei mamei lor, reuniuni ale familiei sau timp petrecut cu prietenii. Scriind pentru Food & Wine, Priya Krishna afirmă că ceaiul este un mod de viață în India. Oriunde mergi – fie că te afli într-un tren, mergi pe stradă sau te uiți printr-un magazin cu sari – poți vedea oameni care se bucură de o băutură dulce, condimentată, cu lapte. Pentru mulți vestici, cuvântul „ceai” reprezintă doar aroma predominantă de scorțișoară sau de note de cardamom, dar în India, susține Krishna, „ceaiul nu reprezintă doar o aromă, ci este ceaiul.”
Tara Worthington ne amintește că ceaiul și ritualul ceaiului transcede granițele socio-economice, unește comunitățile și este răspândit în toată lumea.
Pe continentul indian, chaiwallahs (vânzătorii de ceai) se află oriunde pe stradă pentru a le oferi trecătorilor propriile băuturi speciale din recipiente din oțel, aburinde sau din ibric. În casele din India, o cană de ceai este și o tradiție, și o băutură. Așa cum ceaiul încălzește corpul, încălzește și inima și sufletul. În țările în care se vorbește limba engleză, ceaiul este numit masala chai sau doar chai, chiar dacă rețeta diferă de la o bucătărie la alta. Condimentele clasice folosite pentru ceai includ scorțișoară, ghimbir, cardamom, piper, cuișoare, nucșoară, combinate cu ceai negru sau Tulsi.
Cultura ceaiului
Consumul de ceai poate fi o practică meditativă, atunci când atenția este acordată cu blândețe aromei fiecărei plante sau profilului individual al aromei care cucerește cerul gurii. Poți chiar să simți că te relaxezi și să găsești un sens când te concentrezi asupra căldurii băuturii, asupra modului în care calmează gâtul, pieptul și stomacul. Dar există și o cultură a ceaiului care și-a găsit casa în India, apărută în urma colonizării britanice. În această perioadă istorică, explică Priya Krishna, British East India Company prospera, ceaiul din Assam, India, fiind una dintre cele mai importante mărfuri. Ceaiul a început să fie din ce în ce mai consumat pe continent, și în cele din urmă, oamenii din India au preluat modul în care britanicii prepară ceaiul – negru, cu lapte și zahăr – și au adăugat rețetei o varietate de condimente bogate, precum ghimbirul, scorțișoara și cuișoarele.
Potrivit lui Lindsey Goodwin, consultant în domeniul ceaiului și autoare pe teme alimentare, spre începutul secolului XX, Asociația Britanică a Ceaiului Indian a început să promoveze consumul ceaiului indian. Ca urmare a costurilor ceaiului negru ca ingredient principal, furnizorii au adăugat lapte, zahăr și mirodenii pentru a face băutura mai ieftină. Dar istoria ceaiului masala este mult mai veche, având mii de ani, fiind popularizată la curtea regală indiană ca o băutură ayurvedică ce curăță și vitalizează.
Ritualul ceaiului
În cele mai vechi culturi din lume, majoritatea ritualurilor sunt concentrate asupra unor anumite alimente și băuturi. Hans H. Penner, profesor de religie la Dartmouth College, definește ritualul ca fiind executarea actelor ceremoniale prevăzute prin tradiție. Astfel, este posibil să vedem ritualul ceaiului ca fiind o modalitate de a defini oamenii, cultura sau societățile. Exemplele includ bine-cunoscutele ceremonii ale ceaiului din Japonia, Coreea și China, precum și ritualul britanic al ceaiului din era victoriană, influențat de cultura ceaiului din India.
Pentru indieni, scrie Anjum Choudhry Nayyar, redactor la revista online Masalamommas,
ceaiul face parte în mod obișnuit din ritualul în cadrul căruia o persoană întâmpină altă persoană la conversație cu o cană de ceai și mâncare. Ea notează că să stai alături de o persoană și să bei ceai este o dovadă a prieteniei și a respectului și recomandă ca anumite alimente să fie asociate cu anumite ocazii. De asemenea, recomandă crearea unei atmosfere primitoare cu ajutorul lumânărilor, vazelor, aranjamentelor de la masă și a unor cupe și farfurioare speciale.
Să stai să bei o cană de ceai poate însemna doar să îți rezervi timp pentru tine, pentru a te relaxa, sau poate fi o parte dintr-un ritual universal menit să recunoască frumusețea subtilă din lumea noastră.
