Starea de bine într-o lume toxică

de Prof. Marc Cohen – profesor de Științe Medicale și director al programului de Masterat în Wellness la RMIT University, Melbourne, Australia

Pe scurt: eseul de mai jos explică de unde vin substanțele chimice industriale pe care le regăsim în organism, de ce copiii sunt mai expuși, de ce programele comerciale de „detoxifiere” nu au dovezi solide în spate și ce schimbări simple de alimentație și stil de viață pot reduce expunerea.

O lume de chimicale

Am ajuns la un punct de cotitură în evoluția noastră. Omenirea s-a lovit în sfârșit de constrângerile unei planete limitate, iar consumerismul agresiv și interesul doar pentru sine alimentează inegalitatea și instabilitatea financiară, schimbările climatice, distrugerea stratului de ozon, defrișările, dispariția speciilor, toxicitatea mediului și o epidemie de boli cronice asociate cu stilul de viață nesănătos, în rândul unei populații în creștere și din ce în ce mai îmbătrânite.

Locuim acum într-o lume în care o treime din populație suferă de foame, o treime e bine hrănită și o treime se hrănește peste nevoile naturale. Zilnic, 25.000 de copii mor de boli asociate cu malnutriția, în timp ce 75.000 de oameni mor din cauza afecțiunilor asociate cu excesul de zahăr, grăsimi, alcool sau tutun. Pe lângă consumul voluntar de substanțe toxice, întreaga populație umană este expusă involuntar la un cocktail de chimicale industriale ce se găsesc în mod obișnuit în mâncare, aer, apă, sol, în laptele matern, în țesuturile umane și în mediile interioare și exterioare.


Chimicalele pot fi toxice, pot crea dependențe și pot fi și foarte profitabile, astfel că societatea noastră globală a ajuns să fie dependentă de combustibilul fosil ieftin, ușor accesibil, și de cele 120.000 de chimicale comerciale derivate din el. Industriile chimice au astăzi o influență uriașă asupra resurselor de petrol, a agriculturii, a companiilor alimentare și farmaceutice și asupra celei mai mari părți din energia, mâncarea, sănătatea și siguranța lumii. Mass-media a alimentat suplimentar o cultură a consumerismului agresiv și a consumului ostentativ, cu accent pe creșterea economică în detrimentul mediului și al calității vieții.

Povara corpului nostru – suferința copiilor

Folosirea la scară largă a chimicalelor industriale și dependența de ele au contaminat întreaga biosferă și corpurile noastre odată cu ea. Cel mai cuprinzător program de biomonitorizare a chimicalelor din mediul înconjurător se bazează pe „National Health and Nutrition Examination Survey (NHANES)”, realizat de Centers for Disease Control and Prevention (CDC) din Statele Unite, care publică periodic raportul național privind expunerea populației la substanțe chimice din mediu. Raportul disponibil la data scrierii acestui eseu a avut în vedere 212 substanțe chimice și a găsit substanțe precum PBDE sau BPA în organismul celor mai mulți dintre participanți. Datele au confirmat, de asemenea, rezultatele rapoartelor anterioare, care sugerau că în organismul copiilor se regăsesc niveluri mai mari ale unor substanțe decât la adolescenți, iar la adolescenți, mai mari decât la adulți.

Copiii nu sunt doar persoane mai mici. Raportat la greutatea lor, copiii respiră mai mult aer, consumă mai multă mâncare și beau mai multă apă decât adulții, au o rată metabolică mai ridicată și absorb mai ușor substanțele din mediu. În plus, organele și sistemele lor, inclusiv cel imunitar, sunt încă în dezvoltare, ceea ce face ca unele substanțe să rămână mai mult timp în organism. Copiii sunt, de asemenea, expuși la niveluri mai mari de substanțe din mediul înconjurător, expunerea începând încă din uter, când chimicalele ajung la făt prin cordonul ombilical. Expunerea continuă și după naștere, prin reziduurile din laptele matern (care rămâne, chiar și așa, cea mai bună alimentație pentru sugari), dar și din apă, mâncare, aer și praf.

Substanțe precum BPA și ftalații se găsesc în foarte multe produse, de la produse de curățare, loțiuni și parfumuri până la jucării, vase de gătit, haine și covoare. Obiceiul copiilor de a-și duce mânuțele la gură, joaca în locuri unde au fost folosite pesticide sau pe podeaua casei, unde s-au folosit produse de curățare, cresc și ele expunerea.

Detoxifierea: știință sau strategie de marketing?

Deși este dificil să determinăm cantitatea exactă de substanțe toxice din organismul unei persoane și consecințele lor clinice, conștientizarea existenței lor și dorința de sănătate au dus la o promovare excesivă a ideii de „detoxifiere” și, implicit, la apariția a numeroase produse comerciale și practici necertificate: sucuri, diete, saună, scrub, clisme, exerciții, administrarea orală sau injectabilă a diverse substanțe, programe și centre de detoxifiere care combină mai multe dintre aceste metode. Toate fac parte dintr-o industrie enormă, care continuă să se extindă.

În ciuda abundenței de metode comerciale de detoxifiere, dovezile științifice lipsesc aproape cu totul. Și astăzi, NCCIH (SUA) notează că există doar un număr mic de studii pe oameni despre programele de „detoxifiere”, iar acestea sunt de calitate slabă; unele practici, cum ar fi curățarea colonului sau restricțiile calorice severe, pot avea chiar efecte nedorite serioase. Există însă studii care arată că nivelul unor substanțe din organism poate fi redus prin schimbări simple în stilul de viață. Într-un studiu, familiile care au consumat timp de doar 3 zile alimente proaspete, neambalate în plastic sau conserve, și-au redus nivelul de BPA din urină cu 66% și pe cel al unui ftalat cu 55%. De asemenea, la copiii preșcolari hrăniți în mare parte cu alimente organice s-au măsurat niveluri de aproximativ șase ori mai mici ale unor metaboliți de pesticide decât la copiii cu o alimentație convențională. S-a observat și o reducere a cantității de antibiotice și ftalați din urină la persoane care au urmat câteva zile o dietă vegetariană.

Suntem ceea ce mâncăm

Cea mai semnificativă expunere la substanțe chimice are loc prin alimentație. Tot alegerile noastre alimentare au și cel mai mare impact asupra mediului. Industria alimentară folosește mai mulți combustibili fosili decât orice altă industrie și joacă un rol semnificativ în contaminarea apei și a solului, în defrișări și în schimbările climatice.

Din ce în ce mai mulți oameni încep însă să realizeze că există soluții și că o dietă bazată pe alimente locale, de sezon, organice oferă o alternativă la consumul de alimente obținute cu fertilizatori sintetici, pesticide, erbicide și alte substanțe chimice. O astfel de dietă cere o reorganizare radicală a sistemului alimentar actual, lucru posibil dacă îmbrățișăm biodiversitatea și sustenabilitatea practicilor agricole ecologice și dacă îi susținem pe micii producători locali.

Calea către o Stare de Bine

Începem să înțelegem că toate sunt interconectate, că acțiunile individuale au efect la nivel global și că, dacă ne dorim să supraviețuim, trebuie să adoptăm obiceiuri de consum care vor transforma comportamentul corporatist și vor crea comunități de cetățeni informați și implicați. E ironic însă că, într-o epocă în care dispozitivele mobile ne oferă o abilitate fără precedent de a ne conecta la lume, nu am fost niciodată mai rupți unii de alții. Și totuși, există speranță. Pentru că, deși nevoile nu au fost niciodată atât de mari, nici resursele pe care le avem la dispoziție nu au fost vreodată atât de puternice.

Se spune că moneda Stării de Bine este conectarea, însă, dacă Starea de Bine rezultă din conectarea dintre lumea internă și cea externă, cum putem fi bine într-o lume toxică? Cu siguranță, informațiile despre efectele stilului nostru de viață dependent de chimicale asupra sănătății, a pământului și a generațiilor viitoare ne pot arunca în deznădejde și disperare. Este posibil însă să folosim aceste cunoștințe pentru a informa, pentru a motiva, pentru a ne alătura altora și a ne dedica viața schimbărilor pozitive. În tot acest proces putem îmbrățișa pe deplin potențialul nostru uman și putem lucra împreună pentru a rupe dependența de chimicalele industriale și pentru a deveni salvatori ai lumii noastre. Acțiuni de acest gen ne pot umple viața de scop și semnificație și, prin reconectarea cu pământul și cu ceilalți, putem fi bine.

Dacă te îngrijorează expunerea ta sau a copilului tău la o anumită substanță ori ai simptome care persistă, discută cu medicul: el poate recomanda analizele și pașii potriviți.

Descoperă mai multe detalii despre viziunea ORGANIC INDIA aici

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește sfatul medicului sau al farmacistului. Suplimentele alimentare nu înlocuiesc o dietă variată și un stil de viață sănătos.

Surse

1. Centers for Disease Control and Prevention (CDC), National Report on Human Exposure to Environmental Chemicals, 2026.
2. Organizația Mondială a Sănătății (OMS), Children’s environmental health.
3. National Center for Complementary and Integrative Health (NCCIH), “Detoxes” and “Cleanses”: What You Need To Know, 2025.
4. Calafat, A., Ye, X., Wong, LY., Reidy, JA., Needham, LL., Exposure of the U.S. population to bisphenol A and 4-tertiary-octylphenol: 2003–2004. Environ Health Perspect, 2008. 116: p. 39-44.
5. Landrigan, P., Garg, A., Children are not little adults, in Children’s health and the environment: A global perspective – A resource manual for the health sector, J. Pronzczuk de Garbino, Editor. 2005, World Health Organization: Geneva.
6. Environmental Working Group, Body Burden — The Pollution in Newborns: A benchmark investigation of industrial chemicals, pollutants and pesticides in umbilical cord blood. 2005.
7. Lloyd-Smith, M. and B. Sheffield-Brotherton, Children’s environmental health: Intergenerational equity in action – A civil society perspective, D.O. Carpenter, Editor. 2008. p. 190-200.
8. Product Safety Australia. Phthalates in consumer products. 2011; Available from: http://www.productsafety.gov.au/content/index.phtml/itemId/972486.
9. Guerrero-Bosagna, C. and M. Skinner, Transgenerational epigenetic actions of environmental compounds. Anim Reprod, 2010. 7(3): p. 165-167.
10. Vandenberg, L., Colborn, T., Hayes, TB., Heindel, JJ., Jacobs, DR., Lee, DH., Shioda, T., Soto, AM., vom Saal, FS, Welshons, WV., Thomas Zoeller, R., Myers, JP, Hormones and Endocrine-Disrupting Chemicals: Low-Dose Effects and Nonmonotonic Dose Responses. Endocrine Reviews, 2012. 33(3): p. 1-77.
11. Cohen, M., ‘Detox’: Science or Sales-pitch? Australian Family Physician, 2007. 36(12): p. 1002-1004.
12. Rudel, R. and J. Gray, Engel, CL., Rawsthorne, TW., Dodson, RE., Ackerman, JM., Rizzo, J., Nudelman, JL., Brody, JG., Food packaging and bisphenol A and bis(2-ethyhexyl) phthalate exposure: Findings from a dietary intervention. Environ Health Persp, 2011. 119(7): p. 914-920.
13. Curl, C., Fenske, FA., Elgethun, K., Organophosphorus Pesticide Exposure of Urban and Suburban Preschool Children with Organic and Conventional Diets. Environmental Health Perspectives, 2003. 111(3): p. 377-382.
14. Lu, C. and K. Toepel, Irish, R., Fenske, RA., Barr, DB., Bravo, R., Organic diets significantly lower children’s dietary exposure to organophosphorus pesticides. Environ Health Perspect 2006. 114: p. 260–263.
15. Ji, K. and Y. Lim Kho, Park, Y., Choi, K., Influence of a five-day vegetarian diet on urinary levels of antibiotics and phthalate metabolites: a pilot study with “temple stay” participants. Environ Res, 2010. 110: p. 375–382.
16. Organizații recomandate de autor: www.bioneers.org, www.commonweal.org/new-school, www.environmentalhealthnews.org, www.ewg.org.

Actualizat de Echipa medicală ORGANIC INDIA.