De undeva din interiorul nostru, suntem miscati. De undeva din interiorul nostru, vorbim. Din acest loc interior nu trebuie niciodata sa ne indoim de actiunile corecte din viata noastra. Acolo totul este corect, chiar daca, poate, pentru minte, pare fara sens. Mintea vede numai o parte a tabloului, o vedere numai dintr-un anumit unghi. Si totusi, cunoasterea adanca din noi poate sa vada timp de ani, de decade, netinand cont de timp. Are claritatea si ratiunea a o mie de sori. Atunci cand avem incredere in asta, si stim ca asta este ceea ce suntem, cand indepartam personalitatea si conditionarea, putem sa ne odihnim in realizarea ca totul este asa cum trebuie sa fie; totul se desface asa cum este menit. Asta nu inseamna ca lucrurile nu se schimba, sau ca avem libertatea sa facem tot ce ne dorim; acesta este doar ego-ul nostru care ne spune ca este in regula sa punem in aplicare dorintele care ne tin legati de el. Daca aceasta cunoastere din noi ne cheama sa facem o schimbare, este in regula. Nu trebuie sa amortim atunci cand vedem durerea din vietile noastre sau din lume. Totusi, sunt oameni meniti sa priveasca, sa stea linistiti si sa se intoarca in sine pentru a se vindeca, pe cand altii simt o energie puternica care ii indeamna sa actioneze. Exista un echilibru in toate.
Pe masura ce observam mai bine acest spatiu al claritatii si incepem sa avem incredere in el, spatiul exterior al lumii raspunde prin a ne oferi si mai multe lucruri de observat. Exista o lume in interiorul nostru plina de haosul si durerea pe care le observam si pe planeta noastra. Lucruri pe care le-am ignorat si adevaruri greu de spus se uita dintr-o data la noi. Aceasta poate fi o perioada dureroasa, si totusi spunand adevarul asa cum este, ajuta ca natura ta adevarata sa fie complet dezgolita, pana ce ajungi la pace. Se va dezvalui un sentiment al propriei fiinte care poate parea inimaginabil.
Avand incredere in aceasta fiinta interioara vei deschide usi nevazute, oferindu-ti libertatea de a fi exact cine esti, in fiecare moment al vietii tale. Din acest punct de vedere, avem capacitatea si abilitatea de a simti natura noastra eterna si de a constientiza ca tot ceea ce ne apare este temporar si doar o mica parte din jocul vietii. Stiind asta nu inseamna ca viata este mai putin frumoasa. Frumusetea ei chiar creste, pentru ca nu mai exista “de ce eu” sau “de ce nu eu”. Viata curge fara efort prin noi, pe masura ce realizam ca noi suntem, de fapt viata, cu toate fatetele ei.
Suntem muntii si micile picaturi de zapada topita netezind pietrele raurilor. Si suntem pietrele pe care apa le netezeste in timp. Si suntem oceanul in care toate se varsa.
Un text de de Satya Dubay.
